O sfintele mele carti, mai bune si mai rele, pe care soarta prielnica mi le-a scos inainte, cat va datorez ca sunt om, ca sunt om adevarat, ca oamenii din tarile unde nu s-a intrerupt niciodata cultura si de acea, cu toata lipsa unei averi, mostenita sau castigata, cu cata nesfarsita iubire, cu cata nesatioasa patima v-am cules de pe toate drumurile, din toate tristele colturi ale parasirii voastre, din imprastierea cator furtuni si catastrofe cosmice, pentru a face din voi ce a lasat mai pretio